Divorțul în lipsă reprezintă o procedură judiciară specială, reglementată de dispozițiile Codului de procedură civilă, care permite soluționarea acțiunii de divorț în absența unuia dintre soți, cu respectarea garanțiilor procesuale ale acestuia. Această procedură este aplicabilă în situațiile în care unul dintre soți se află în imposibilitatea obiectivă de a se prezenta personal în fața instanței de judecată.

Divorțul în lipsă

Competența teritorială în materia divorțului este reglementată de art. 915 din Codul de procedură civilă, care stabilește următoarele reguli:

1. Principiul competenței judecătoriei din raza ultimei locuințe comune a soților;
2. În absența unei locuințe comune sau dacă niciunul dintre soți nu mai locuiește în circumscripția judecătoriei respective, competența revine judecătoriei din raza domiciliului pârâtului;
3. În cazul în care pârâtul nu are domiciliul în România, iar instanțele române sunt competente internațional, acțiunea se introduce la judecătoria din raza domiciliului reclamantului;
4. În ipoteza în care ambii soți au domiciliul în străinătate, părțile pot conveni asupra introducerii acțiunii la orice judecătorie din România;
5. În lipsa unui acord, competența aparține Judecătoriei Sectorului 5 București.

Cererea de divorț trebuie să îndeplinească condițiile prevăzute de art. 916 din Codul de procedură civilă, incluzând:

• informațiile generale prevăzute de art. 194 din Codul de procedură civilă;
• date referitoare la copiii minori ai soților sau adoptați de aceștia;
• menționarea expresă a inexistenței copiilor minori, dacă este cazul;
• anexarea copiei certificatului de căsătorie și, după caz, a copiilor certificatelor de naștere ale copiilor minori;
• eventual, înțelegerea soților rezultată din mediere cu privire la desfacerea căsătoriei și aspectele accesorii.

Instanța de divorț are competența de a soluționa și cererile accesorii, cum ar fi:

• exercitarea autorității părintești;
• contribuția părinților la cheltuielile de creștere și educare a copiilor;
• stabilirea locuinței copilului;
• dreptul de vizită al părintelui nerezident;
• numele soților după divorț;
• atribuirea locuinței familiei;
• despăgubiri pentru prejudicii materiale sau morale;
• prestația compensatorie între foștii soți;
• lichidarea regimului matrimonial și partajul bunurilor comune.

Conform art. 921 din Codul de procedură civilă, regula generală impune prezența personală a soților în fața instanței. Excepțiile de la această regulă includ:

• executarea unei pedepse privative de libertate;
• imposibilitatea cauzată de o boală gravă;
• punerea sub tutelă specială;
• reședința în străinătate;
• alte situații obiective care împiedică prezența personală.

În aceste cazuri, soțul absent poate fi reprezentat de avocat, mandatar, tutore sau curator.

Este important de menționat că, în cazul în care reclamantul lipsește nejustificat la primul termen de judecată, iar pârâtul se prezintă, cererea va fi respinsă ca nesusținută.

Procedura de citare este reglementată de art. 923 din Codul de procedură civilă. În cazul citării prin afișare, instanța are obligația de a verifica dacă pârâtul locuiește efectiv la adresa indicată și, în caz contrar, să dispună citarea la adresa reală sau la locul de muncă.

Cât durează un divorț în lipsă?

Durata procedurii de divorț în lipsă este variabilă, fiind influențată de o serie de factori juridici și proceduali:

1. Complexitatea cauzei – existența unor aspecte litigioase privind exercitarea autorității părintești, partajul bunurilor comune sau stabilirea prestației compensatorii poate prelungi semnificativ durata procesului.
2. Dificultăți în procedura de citare – imposibilitatea localizării pârâtului sau refuzul acestuia de a primi citația poate conduce la întârzieri procedurale.
3. Administrarea probatoriului – în funcție de natura probelor propuse și încuviințate de instanță (martori, expertize, interogatorii), durata procesului poate fi extinsă.
4. Volumul de activitate al instanței – termenele de judecată pot fi influențate de numărul de dosare aflate pe rolul instanței.
5. Exercitarea căilor de atac – atacarea hotărârii de divorț cu apel prelungește durata procedurii până la soluționarea definitivă a cauzei de către instanța superioară.

În practică, durata medie a unui proces de divorț în lipsă poate varia între 3-6 luni în cazurile simple, în care foștii soți nu exercită căile de atac, și 1-2 ani sau mai mult în cazurile complexe sau cu elemente de extraneitate.