Conform art. 954 din Codul civil, moștenirea unei persoane se deschide în momentul decesului acesteia. Acest moment este fundamental pentru determinarea mai multor aspecte juridice, inclusiv identificarea potențialilor moștenitori, capacitatea lor succesorală și drepturile ce le revin din patrimoniul succesoral.

Dovada decesului se face prin intermediul certificatului de deces sau, în cazurile prevăzute de lege, prin hotărârea judecătorească declarativă de moarte rămasă definitivă, în conformitate cu dispozițiile art. 49 din Codul civil.

Inițierea procedurii succesorale

Potrivit dispozițiilor Legii notarilor publici și a activității notariale nr. 36/1995, cererea de deschidere a procedurii succesorale poate fi formulată de:

1. Oricare dintre succesibili;
2. Creditorii defunctului sau ai succesibililor;
3. Orice persoană care justifică un interes legitim;
4. Secretarul consiliului local al localității în raza căreia se aflau bunurile defunctului la data deschiderii moștenirii.

Calitatea de succesibil

Pot avea calitatea de succesibili atât moștenitorii legali ai defunctului (rudele defunctului – descendenți, ascendenți, colaterali și soțul supraviețuitor), cât și moștenitorii testamentari (persoanele desemnate prin testament, indiferent de existența unei legături de rudenie cu defunctul).

Locul deschiderii moștenirii

În conformitate cu art. 954 alin. (2) din Codul civil, moștenirea se deschide la ultimul domiciliu al defunctului. Dovada ultimului domiciliu se face cu certificatul de deces sau cu hotărârea judecătorească declarativă de moarte rămasă definitivă.

Competența în soluționarea procedurii succesorale

Competența materială în soluționarea procedurii succesorale aparține notarului public sau instanței de judecată de la ultimul domiciliu al defunctului, conform art. 954 alin. (3) din Codul civil și art. 101 din Legea notarilor publici și a activității notariale nr. 36/1995.

În cazul existenței mai multor notari publici în circumscripția judecătoriei în raza căreia defunctul a avut ultimul domiciliu, competența aparține primului notar public sesizat, conform art. 103 din Legea nr. 36/1995.

Procedura notarială

După primirea cererii de deschidere a procedurii succesorale, notarul public are obligația de a verifica dacă respectiva cauză succesorală nu a fost deja înregistrată la un alt notar public din aceeași circumscripție judecătorească. Această verificare se realizează prin adresarea unei solicitări către Camera Notarilor Publici competentă.

Operațiunile notariale în cadrul dezbaterii succesorale includ:

1. Stabilirea calității moștenitorilor și legatarilor;
2. Determinarea întinderii drepturilor succesorale;
3. Compunerea masei succesorale.

Situații speciale privind competența

1. Când ultimul domiciliu al defunctului nu este cunoscut sau nu se află pe teritoriul României, competența aparține primului notar public sesizat, cu condiția existenței unui bun imobil al defunctului în circumscripția sa.
2. În absența bunurilor imobile pe teritoriul României, competent va fi primul notar public sesizat, cu condiția existenței unor bunuri mobile în circumscripția sa.
3. În lipsa oricăror bunuri pe teritoriul României, competența revine primului notar public sesizat.

Aceste reguli de competență sunt stabilite pentru a asigura eficiența și celeritatea procedurii succesorale, ținând cont de principiul proximității și al conexității cu patrimoniul succesoral.