În societatea contemporană, concubinajul a devenit o formă de conviețuire din ce în ce mai frecventă. Deși lipsit de un cadru legal specific în România, acest tip de relație ridică numeroase întrebări juridice și sociale.

Ce înseamnă concubinaj?

Concubinajul reprezintă o uniune de facto între două persoane, indiferent de gen, care aleg să conviețuiască fără a oficializa relația prin căsătorie. Această formă de parteneriat se caracterizează prin:

• stabilitate și continuitate
• comunitate de viață și interese
• absența formalităților legale specifice căsătoriei

Deși nu este definit explicit în legislație, conceptul de concubinaj este recunoscut în jurisprudență și în diverse acte normative.

Ce drepturi ai dacă trăiești în concubinaj?

Spre deosebire de cuplurile căsătorite, concubinii nu beneficiază de un set predefinit de drepturi și obligații. Cu toate acestea, anumite drepturi pot fi accesibile concubinilor în contexte specifice:

• protecție în cazuri de violență domestică
• posibilitatea de a fi considerați coasigurați în anumite contracte de asigurare de sănătate
• dreptul de moștenire prin testament
• libertatea de a încheia acte prin care concubinii să dobândească anumite bunuri în comun.

După 5 ani de concubinaj bunurile devin comune?

Contrar unei concepții greșite, bunurile achiziționate de unul dintre concubini în timpul relației nu devin automat comune după o anumită perioadă (de exemplu, 5 ani). Fiecare partener rămâne proprietarul exclusiv al bunurilor dobândite în nume propriu, indiferent de durata relației. Totuși, concubinii au opțiunea de a achiziționa bunuri în coproprietate prin acte juridice specifice.

Exercitarea autorității părintești în concubinaj

În ceea ce privește copiii rezultați din relația de concubinaj, legea acordă ambilor părinți aceleași drepturi și obligații ca și în cazul cuplurilor căsătorite. Acestea includ:

• responsabilitatea creșterii și educării copiilor
• exercitarea în comun a autorității părintești 
• posibilitatea de a solicita intervenția instanței pentru stabilirea programului de vizită și a contribuției la cheltuielile privind creșterea și educarea copiilor, în cazul separării.