Impozitul pe profit reprezintă o obligație fiscală fundamentală pentru societățile cu răspundere limitată (SRL). Acest impozit, reglementat de Codul fiscal, se aplică asupra profitului impozabil realizat de societate într-un an fiscal și constituie o sursă importantă de venituri pentru bugetul de stat.
Prezenta analiză se concentrează asupra prevederilor legale actuale referitoare la cota de impozitare a profitului aplicabilă în anul 2024 pentru SRL-uri, precum și asupra metodologiei de calcul a rezultatului fiscal.
Cât este impozitul pe profit în 2024?
Conform dispozițiilor art. 17 din Codul fiscal, cota standard de impozit pe profit aplicabilă asupra profitului impozabil este de 16%. Această cotă se aplică în mod uniform tuturor SRL-urilor, indiferent de domeniul de activitate sau de dimensiunea acestora, pentru profitul impozabil obținut din orice sursă, atât din România, cât și din străinătate, în anul fiscal 2024, cu excepția cazurilor în care legea prevede o cotă diferită.
O excepție notabilă este prevăzută la art. 18 din Codul fiscal pentru contribuabilii care desfășoară activități de natura barurilor de noapte, cluburilor de noapte, discotecilor sau cazinourilor. În situația în care impozitul pe profit datorat pentru aceste activități este mai mic decât 5% din veniturile respective, acești contribuabili sunt obligați la plata unui impozit de 5% aplicat acestor venituri înregistrate.
Determinarea cuantumului impozitului pe profit datorat presupune calcularea prealabilă a rezultatului fiscal, care constituie baza impozabilă. Potrivit art. 19 alin. (1) din Codul fiscal, rezultatul fiscal se calculează ca diferență între veniturile și cheltuielile înregistrate conform reglementărilor contabile aplicabile, din care se scad veniturile neimpozabile și deducerile fiscale și la care se adaugă cheltuielile nedeductibile.
Veniturile neimpozabile, enumerate exhaustiv la art. 23 din Codul fiscal, includ: dividendele primite de la persoane juridice române, anumite venituri din evaluarea/reevaluarea/vânzarea/cesionarea titlurilor de participare, precum și veniturile din anularea unor provizioane sau datorii pentru care anterior nu s-a acordat deducere.
Cheltuielile nedeductibile, definite la art. 25 din Codul fiscal, reprezintă acele cheltuieli care nu pot fi luate în considerare la calculul rezultatului fiscal, fiind excluse expres de lege sau fiind efectuate în alte scopuri decât cele economice ale societății.
Deducerile fiscale, reglementate în diverse articole ale Codului fiscal, reprezintă sumele care se scad din baza impozabilă în scopul încurajării anumitor activități economice sau sociale. O deducere semnificativă este cea prevăzută la art. 22, care permite scutirea de impozit a profitului reinvestit în anumite categorii de active corporale și necorporale utilizate în scopul desfășurării activității economice.
Rezultatul fiscal pozitiv (profitul impozabil) se impozitează cu cota de impozit pe profit aplicabilă, în timp ce rezultatul fiscal negativ (pierderea fiscală) se reportează și se recuperează din profiturile impozabile obținute în următorii 5 ani fiscali consecutivi, în limita a 70% inclusiv, conform art. 31 din Codul fiscal.
Când se trece la impozit pe profit?
Trecerea de la regimul de impozitare a veniturilor microîntreprinderilor la regimul impozitului pe profit este reglementată de art. 48 din Codul fiscal. Această tranziție devine obligatorie atunci când o societate nu mai îndeplinește cumulativ condițiile prevăzute la art. 47 pentru încadrarea în categoria microîntreprinderilor.
Conform art. 47, pentru a beneficia de regimul de impozitare a veniturilor microîntreprinderilor în anul 2024, o societate trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiții la data de 31 decembrie a anului fiscal precedent:
- Să realizeze venituri care nu depășesc echivalentul în lei a 500.000 euro.
- Capitalul social să fie deținut de persoane, altele decât statul și unitățile administrativ-teritoriale.
- Să nu se afle în dizolvare, urmată de lichidare, înregistrată în registrul comerțului sau la instanțele judecătorești.
- Să realizeze venituri, altele decât cele din consultanță și/sau management, în proporție de peste 80% din veniturile totale, cu excepția veniturilor din consultanță fiscală.
- Să aibă cel puțin un salariat cu normă întreagă.
- Să îndeplinească condițiile privind asociații/acționarii care dețin peste 25% din valoarea/numărul titlurilor de participare sau al drepturilor de vot.
- Să fi îndeplinit obligația de depunere a situațiilor financiare anuale, dacă avea această obligație.
În cazul în care o societate nu îndeplinește cumulativ aceste condiții, ea va fi obligată să treacă la regimul de impozitare pe profit începând cu anul fiscal următor.
Impozit pe venit vs impozit pe profit 2024 SRL
Alegerea între regimul de impozitare a veniturilor microîntreprinderilor și regimul impozitului pe profit pentru SRL-uri în anul 2024 necesită o analiză atentă a mai multor factori, fiecare sistem având avantaje și dezavantaje specifice.
Impozitul pe veniturile microîntreprinderilor, reglementat de Titlul III din Codul fiscal, se caracterizează printr-o cotă redusă de impozitare: 1% pentru microîntreprinderile care realizează venituri până în 60.000 euro inclusiv și nu desfășoară activități în anumite domenii specificate, respectiv 3% pentru celelalte microîntreprinderi. Impozitul se aplică asupra veniturilor obținute, fără a lua în considerare cheltuielile efectuate.
Avantajele acestui regim includ o rată de impozitare potențial mai mică și o complexitate administrativă redusă. Dezavantajele constau în limitarea deductibilității cheltuielilor și restricții privind anumite domenii de activitate.
Impozitul pe profit, reglementat de Titlul II din Codul fiscal, presupune o cotă de 16% aplicată asupra profitului impozabil. Principalele avantaje ale acestui regim sunt deductibilitatea cheltuielilor efectuate în scopul realizării de venituri și posibilitatea reportării pierderilor fiscale.
Dezavantajele includ o cotă de impozitare potențial mai mare și o complexitate administrativă sporită în ceea ce privește calculul și declararea impozitului.
Alegerea între cele două regimuri trebuie să se bazeze pe o analiză detaliată a situației specifice fiecărei societăți, luând în considerare factori precum nivelul veniturilor, profitabilitatea, structura cheltuielilor și domeniul de activitate.
Se recomandă consultarea unui specialist în domeniul fiscal pentru realizarea unor simulări și proiecții fiscale, în vederea optimizării sarcinii fiscale și asigurării conformității cu prevederile legale în vigoare